Friday, January 17, 2014

Home Alone: The Holiday Heist (2012)

Director:

 

Finn Baxter and his family move from California to Maine to their new house. Finn is terrified and believes the house is haunted. While he sets up traps to catch the "ghost", his parents get stranded across town and Finn is home alone with his sister. Their house is targeted by 3 thieves.

Thor: The Dark World (2013)

  • Regia

    Alan Taylor
  • Cu

    Chris HemsworthNatalie PortmanAnthony HopkinsTom HiddlestonIdris Elba
  • Gen film

  • Durata

    112 minute
  • Thor trebuie să salveze Pământul şi Cele Nouă Regate de un inamic redutabil, gata să-şi subordoneze întreg universul. După evenimentele din Thor şi The Avengers, zeul luptă pentru a reinstaura ordinea în cosmos, însă o străveche rasă în frunte cu răzbunătorul Malekith se întoarce pentru a trimite Universul înapoi în întuneric. Confruntat cu un duşman pe care nici măcar Odin şi Asgardul nu-l pot opri, Thor se aruncă într-una dintre cele mai periculoase şi mai personale aventuri de până acum, care-l va readuce lângă Jane Foster şi care îl va forţa să sacrifice totul pentru a salva omenirea.
Fără îndoială unul dintre filmele de anvergură ale toamnei, Thor: The Dark World va face ecranele cinematografelor să se zdruncine cu elaboratele scene de acţiune imaginate de Alan Taylor, căci puternicul Thor trebuie să salveze, nici mai mult, nici mai puţin decât toate Cele Nouă Tărâmuri protejate de-a lungul erelor de Asgard.

Mai degrabă plin de forţă decât de subtilitate, filmul încearcă o direcţie nouă în filmele Marvel: o îndepărtare de la realismul relativ al primelor producţii cu supereroi şi o imersiune aproape totală pe tărâmul fantasy. Totul începe de la villain, elful întunecat Malekith (Christopher Eccleston), care intenţionează să arunce întregul univers în întuneric folosind Eterul, o materie de culoare roşie capabilă să restarteze totul şi să readucă universul la starea de dinainte de Big Bang. O iniţiativă categorică, doar că, evident, Malekith trebuie să treacă de Thor, Odin (Anthony Hopkins) şi restul asgardienilor pentru a avea o şansă la reuşită.

Thor: Întunericul nu duce deloc lipsă de secvenţe impresionante şi cu siguranţă va arăta foarte bine pe ecranul IMAX. După cum se poate vedea încă din primul trailer, ofensiva elfilor, care dispun de arme comparabile ca putere cu cele de pe Asgard, ajunge inclusiv pe Terra, unde provoacă prăpăd în încercarea de a-şi duce planurile la îndeplinire. Dar cu toate că spectatorii pot rezona foarte uşor cu situaţia victimelor umane, filmul rămâne surprinzător de impersonal.

Sequelul recuperează datorită lui Jane Foster (Natalie Portman) şi a poveştii de dragoste dintre ea şi Thor. Doi ani au trecut de când nu mai are nicio ştire de la Thor şi cercetătoarea pare să vrea să îşi continuie viaţa fără el, dar scenariul o aruncă, parcă potrivindu-le prea bine, în exact centrul acţiunii. Un plus este şi Loki (Tom Hiddleston), proscrisul casei regale de pe Asgard nevoit să se alieze cu Thor nu pentru a-şi salva Tărâmul natal, ci mai degrabă ca să scape de plictiseala închisorii unde a fost aruncat după faptele sale din The Avengers.

Thor: Întunericul nu duce deloc lipsă de replici puternice şi are momente inspirate, dar din păcate îşi lasă spectatorul cu impresia că nu aduce mare lucru nou. Nave gigantice au mai atacat oraşe umane în The Avengers, iar Erik Selvig (Stellan Skarsgard) s-a mai jucat cu fel de fel de aparate pentru a salva situaţia. Discuţiile în contradictoriu dintre Loki şi Thor sau urmăririle şi luptele corp la corp spectaculoase nu au lipsit din celelalte filme Marvel, iar Întunericul plusează doar cu o explorare mai amănunţită a Asgardului. Mai mult, Alan Taylor o face pe Kat Dennings, în rolul asistentei lui Jane, să-şi interpreteze rolul exact ca în sitcomul 2 Broke Girls.

Chiar dacă lasă impresia că e doar o reambalare a unor elemente deja folosite, Thor: Întunericul oferă câteva imagini care nu se uită uşor. Probabil cea mai interesantă este cea a camionului plutind într-un depozit din cauza unei anomalii gravitaţionale folosită de scenariu şi pentru a explica ridicarea câtorva dintre cele mai celebre obiective turistice de pe glob. Un gând nu-ţi dă pace la sfârşitul vizionării: oare chiar aşa să fi fost?

Nu te grăbi să te ridici de pe scaun la sfârşitul filmului, căci urmează nu una, ci două secvenţe în genericul de final. Thor: Întunericul face legătura cu cel mai misterios nou proiect Marvel, un film care, spun fanii benzilor desenate create de Stan Lee, nu doar că explorează stiluri noi şi dilată şi mai mult sfera de teme a ecranizărilor, dar poate arunca nade lungi spre filme aşteptate ani buni de acum înainte. Ne gândim la The Avengers 3, de exemplu. A doua secvenţă, neinclusă în copia vizionată de Cinemagia, dar apărută deja pe internet, sugerează că Thor 3 ar putea beneficia de prezenţa unor inamici tradiţionali ai Zeului Tunetului.

Thor (2011)

  • Regia

    Kenneth Branagh
  • Cu

    Chris HemsworthNatalie PortmanAnthony Hopkins
  • Gen film

  • Durata

    130 minute
  • Paramount Pictures şi Marvel Entertainment prezintă THOR, cel mai tînăr supererou din panteonul de supereroi care au inspirat generaţii de iubitori ai genului. 

    Aventura epopeică a lui THOR ne poartă prin Universul Marvel de pe Pămîntul zilelor noastre, pe tărîmul mistic din Asgard. În centrul poveştii stă Atotputernicul Thor, un războinic puternic, dar arogant, ale cărui fapte nesăbuite reaprind un vechi război. Thor e surghiunit de tatăl său pe Pămînt, fiind forţat să trăiască printre oameni. Cînd cel mai primejdios duşman din lumea lui Thor îşi trimite pe Pămînt forţele întunecate pentru a-l invada, Thor învaţă ce înseamnă să fii un erou adevărat.
            
    THOR este povestea călătoriei mitice a unui erou: din prinţul rebel care consideră că s-a născut pentru a moşteni tronul tatălui său, la un supererou care învaţă că trebuie să-şi cîştige dreptul de a conduce.
Spunem de la început că ne-a plăcut Thor. Spunem tot de la început că primul Iron Man ne-a plăcut mai mult, dar asta doar pentru că preferăm inventatorii geniali unor zei ai tunetului care dau cu ciocanul în stânga şi-n dreapta. Oricum, Kenneth Branagh reuşeşte o mulţime de lucruri pentru a transforma Thor într-un film cât se poate de agreabil, care arată excelent pe ecranul IMAX (deşi 3D-ul nu e cine ştie ce) şi care o să te ţină în priză de la început până la sfârşit.

Cine este Thor? Prima parte a filmului zăboveşte destul ca să-ţi descrie personajul: fiu al lui Odin (Anthony Hopkins, la fel de bun ca de obicei), liderul Asgardului, unul dintre cele nouă regate, Thor este departe de înţelepciunea părintelui său, mai degrabă un păstrător al păcii decât un cuceritor. Entuziasmul tineresc al lui Thor, viitorul rege, nu este pe placul lui Odin, dar chiar şi aşa Thor este preferat lui Loki (Tom Hiddlestone, excelent), diplomatul său frate. Iată, deja avem un triunghi cât se poate de shakespearean, cu ambiţii şi lupte pentru putere, intrigi şi trădări, iar dacă stai să asculţi cum se pronunţă replicile din Asgard, asemănările cu teatrul shakespearean (parte importantă a carierei lui Branagh) este evidentă.

Bineînţeles, aşa cum ştii din sinopsisul filmului, Thor ajunge să fie izgonit pe Terra (o destinaţie nepopulară în Asgard, se pare), cu puterile-i zeieşti luate şi ciocanul(-bumerang) Mjolnir inaccesibil. Privat de însuşirile care-l transformă în zeu, Thor are timp să comunice cu cercetătoarea Jane Foster (Natalie Portman), preocupată să afle mai multe despre aşa-zisele găuri de vierme ce permit deplasări instantanee la distanţe imposibil de măsurat. Mai trebuie doar să precizăm că Thor ajunge pe Terra pe o astfel de cale şi gata, avem toate scopurile puse pe tavă: Thor îşi vrea puterile şi tronul înapoi, Jane vrea să afle cum a ajuns Thor pe Pământ, Loki vrea şi el tronul Asgardului şi tot aşa.

Cel mai interesant lucru la Thor este că, deşi te-ai fi aşteptat să râzi de zeişorii îmbrăcaţi în armură şi cu mantii fluturându-le în spate, preferi să n-o faci sau n-ai timp s-o faci: Chris Hemsworth ţi se bagă suficient de repede pe sub piele, Loki îşi dezvăluie curând interesele distrugătoare, iar Odin este cât se poate de accesibil în încercarea sa de a menţine pacea pe un tărâm pe cât de zeiesc, pe atât de uman în punctele-i slabe. Mai mult, Branagh plusează cu umor şi, foarte important, autoironie (vezi comentariul despre Xena), luându-se în serios exact atât cât trebuie.

Nimic sau multe de zis despre efectele speciale: totul arată cât se poate de bine şi te poţi aştepta de pe acum ca edificiile aurii din Asgard, albastrele tărâmuri ale gheţii şi multicolorele călătorii între Asgard şi Terra să-i aducă lui Thor câteva nominalizări la Oscar în 2012. Dezamăgitor a fost, în schimb, tratamentul 3D aplicat producţiei: ai nevoie de doar câteva minute pentru ca efectul 3D să nu mai fie spectaculos, ba chiar să devină un impediment în vizionarea filmului, care n-are decât de pierdut de pe urma noii tehnologii. Mai mult, înainte de proiecţie poţi vedea un trailer la Piraţii din Caraibe: Pe ape şi mai tulburi, producţia Disney dându-i de departe clasă lui Thor la acest capitol.

În orice caz, Thor este o carte câştigată pentru Marvel: l-au transformat pe zeu într-un personaj cât se poate de simpatic şi de aşteptat cel puţin încă o dată pe marile ecrane. Mai mult, Thor este şi un preludiu la The Avengers/Răzbunătorii, mega-producţia la care au început recent filmările şi care îi aliază pe Iron Man, Căpitanul America, Thor şi Hulk (ca să ne referim doar la supereroii deveniţi protagonişti ai unor filme de sine stătătoare) împotriva unui duşman comun. Mai întâi Thor şi apoi Căpitanul America: Primul Răzbunător sunt introducerea acestui blockbuster de care depinde întreg viitorul filmelor Marvel. Noi sperăm doar să nu fie prea mare aglomeraţie pe ecran...

Atenţie: poate că genericul de final durează minute bune, dar merită să aştepţi secvenţa de după. Face legătura şi cu aşteptatul Căpitanul America: Primul Răzbunător, dar şi cu The Avengers.