Max Payne (2008)

• Regia

  John Moore

• Cu

  Mark Wahlberg

• Gen film

  • Acţiune
    
  • Crimă
    
  • Dramă
    
  • Thriller
    
    
    

• Durata

  125 minute
• Un agent DEA (Agentţa Anti-Drog), a cărui familie a fost omorâtă în urma unei conspiraţii, şi un asasin al cărui scop este acela de a razbuna moartea surorii sale, sosesc împreună în New York pentru a rezolva o serie de crime. Cei doi vor fi vânaţi de poliţie, de criminali, dar şi de o corporaţie necruţătoare... Filmul păstrează stilul vizual al jocului video cu acelaşi nume.
• Unul dintre cele mai asteptate filme de actiune ale toamnei, Max Payne este inspirat de jocul cu acelasi nume, care a provocat isterie in anul lansarii, 2001, avand deja parte de o continuare. Inspirat de filmele lui John Woo si de complicatele acrobatii ale secventelor de lupta ale acestuia, precum si de tehnica bullet-time, Max Payne-jocul de-abia astepta sa ajunga pe marele ecran. O face John Moore, un regizor nu foarte cunoscut (ne-a facut sa suportam un remake la The Omen, precum si drama de razboi Behind Enemy Lines), dar pentru astfel de filme actorul principal si echipa de efecte speciale conteaza mai mult decat omul care striga "action!".
  actorul este nimeni altul decat Mark Wahlberg, care trage in tot ce misca in Shooter si alearga bezmetic in The Happening, prin urmare putem spune ca si-a facut bine lectiile pentru acest film violent. Max Payne, un politist care nu se da inapoi de la nimic pentru a razbuna uciderea familiei sale, se aliaza cu frumoasa Mona Sax (Mila Kunis), o asasina pusa si ea pe razbunarea sorei ei. O alianta bazata nu doar pe coincidenta telului (nu va asteptati cu toate acestea la un supererou iubaret ca James Bond), colaborarea celor doi da nastere catorva schimburi de replici si unor intorsaturi de situatie care o ridica pe Kunis (ati vazut-o in inselat de Sarah Marshall) din pozitia de simplu ornament. apropo, Kunis, ca si Olga Kurylenko (bond-girl in Quantum of Solace/Partea lui de consolare), tot in Kiev s-a nascut. Ca si Milla Jovovich, de altfel...
  Prin urmare avem violenta, razbunare, o frumoasa asasina, ce ne mai trebuie? Efecte speciale, desigur. Ei bine, Max Payne nu dezamageste deloc la capitolul acesta. Flashback-uri din trecutul fericit al agentului anti-drog, filmate in culori calde si prin filtre de zici ca a trait toata viata in colorata casa a lui Mos Craciun, completeaza perfect un prezent intunecat, negru-auriu, unde negrul e culoarea noptii in care traficantii de droguri isi vand periculosul Valkyr, iar auriu este focul starnit de Payne (de la "pain in the ass", probabil) intr-un pradad care cuprinde tot orasul.
  arme cu un recul in stare sa impinga si un transatlantic cativa centimetri pe un ocean maturat de furtuna, sange rosu imprastiat in toate partile, filmari cu incetinitorul si o imagine densa suprasaturata fac Max Payne un film cu totul si cu totul spectaculos.